Creşte Sia

Mă dor si brațele de când nu te mai port pe ele,
Mă dor picioarele de când nu te mai prind,
Ai ocupat, şi-ocupi, mereu visele mele,
Mi-e dor să te mai văd şi-aud râzând!

Mă aşteptam să creşti, dar nu atât de mare,
Mă aşteptam să pleci, dar nu aşa departe,
Dacă stiam, iți mai citeam o carte,
Şi nu visam la ora de culcare.

Distanta dintre punctul A si punctul B

O legenda urbana zice ca ar fi foarte greu sa mergi cu un toddler la cumparaturi, si imposibil sa mergi cu un toddler la cumparaturi de jucarii.
Dar cu Sia nu este asa. Una din activitatile noastre preferate este sa mergem in Jumbo. 80%  din placerea mea sunt nimicurile, tot felul de nimicuri de par, nimicuri de machiat, nimicuri pentru casa, nimicuri de care nu ai nevoie. Insa multe nimicuri fac multi bani, se pare....dar asta e alta poveste.
Sia. In Jumbo. Asa...
Sia radiaza in Jumbo. Alearga si atinge toate jucariile. Le "testeaza". Din toate, cateva sunt ridicate de pe raft. Din cateva, putine sunt puse in cos. Foarte putine. Ea stie ca doar ce este in cos luam acasa. Teoretic stie.
Ca sa ajungem la miezul "problemei". Calatoria de la punctul A- Jumbo, la punctul B-acasa.
Cand oboseste vrea sa o iau in brate si asa parcurgem ultima bucata din magazin, aia cu "nimicuri" pentru mine.
Fara prea multe proteste, mergem sa ii spunem buna ziua doamnei sau domnului de la casa, platim si ne indreptam spre masina.
In parcare Sia deja cere "gius" (juice).
Nu am luat gius Sia, da' uite avem apa.
Bine apa.
Ii dau jucaria preferata, din cele alese, iar restul le pun pe scaunul din dreapta. In secunda in care pornesc motorul, masina mea crede ca am cumparat un om de la Jumbo si incepe sa bipaie isteric sa ii pun centura.
Ridic si reasez plasa de cateva ori dupa care tace.
Lolipop.
Nu am luat Lolipop. Ai zis ca nu vrei.
Lolipop.
Nu am lolipop. Vrei buburuza pe care ti-ai ales-o?
Nops
Elefantul?
Nops. Zu (zoo). Mergem zu.
Nu mergem la zoo pentru ca tata e deja acasa si azinoapte te-ai trezit plangand dupa el. (True story-tata era de garda)
Nops. Baloane.
Bun. I can do that. Am cumparat un pistol care face baloane de sapun. Genial. Meeega fun. Al nostru se stricase. Il cunoaste deja. Dar nu are baterii. Si eu nu am baterii la mine. Il dau asa.
Il desfacem acasa. Pt ca nu are baterii.
Liniste. Nu protesteaza. Suspect. Indrept oglinda spre ea.
Nu a protestat pentru ca l-a deschis. Bun. Si atunci imi aduc aminte ca in pachet erau si doua flacoane cu lichid. Ma uit infricosata in spate, pregatita pentru worst case scenario. Worst case scenario nu e sa-l verse in masina. Nu. Este sa il verse pe ea. Pentru ca daca si o picatura de lichid ii atinge hainele scoate un :" Ioooi Sia" sfasietor, dupa care trebuie date toate, dar absolut toate, hainele jos. In mers. De catre mama.
Noroc ca pistolul in discutie, este fabricat in China pe bani putini, iar folia cu care este inchis flaconul este imposibil de dezlipit. Si macar nu mai cere lolipop.
Lolipop.
Nu ave...
Loliiiiipop.
Stii ce. Ia toata plasa si vezi daca gasesti. (Mare greseala)
Liniste. Timp in care imi fac un inventar mental a tot ceea ce am cumparat. Buburuza. Hartie de copt. Mingi. HARTIE DE COPT!
Sfaş Sfaş mai incolo si o mutrisoara mica foarte satisfacuta, hartia mea de copt era intinsa pe toata bancheta din spate si putin din scaunul din fata. Bun. Not too bad. Se poate aduna.
Asta.
Ce asta?
Asta.
Speram asta sa nu fie asta, dar era, asta. O punga cu 50 de mingiute. Pentru bazin. 50. Mingiute. Noroc ca erau puse intr-o plasa cu fermoar. Sia zambeste fericita. Mama e fericita. Rosu e la semafor. Dau un scroll pe facebook si arunc un ochi in spate. O mutrisoara mica foarte satisfacuta si toate cele 50 mingiute colorate pe bancheta mea din spate si cateva pe scaunul din fata.
Hahaha...hai ca-i funny. Fac o poza, poate scriu pe blog despre asta. Dar sa fac cumva sa intre si plasa cu mingiute care a ramas nedeschisa. (Da, am cumparat 2. Ca sa am 100...100 de mingiute).
Parca citindu-mi gandurile:
Asta.
Pauza. Inspir. Expir.
Asta.
Asta?
Nops. Asta.
A doua punga de mingiute. Oh what the hell! Fa-ti de cap! Mingiute bonanza! Weeeee. Sia fericita. Mama resemnata.
Macar mingile acopera resturile de mancare, pantofii, cele 3 bluzite, sticla de apa, hartiile de la bomboane, stetoscopul, ghiozdanul meu si intreaga distributie shopkins, intr-o mare colorata si vesela.
Bine ca nu stau la bloc.
Bine ca am deschis usa masinii in curte.
Bine ca am caine de 50 de kg, toddler de aproape 3 ani si 100 de mingiute. In curte.

Dar macar am ajuns la punctul B.
Acasa.

Interludiu: Dimineți Sioşeşti!

Este ora 7 și Anastasia se trezeste cu zâmbetul pe buze și chef de joaca...NOT
Poate dacă era weekend era ora 7, dar zâmbetul pe buze la trezirea din somn e atât de des întâlnit ca și lovechild-ul dintre monstrul din Lock Ness și Twilight Sparkle. Nu ca m-as fi gandit la lovechild-ul unui ponei cu un sarpe supradimensionat, de ce m-as gandi?
Ar fi roz! ROZ! Dar sa revin.
Este ora 9, eu merg pe vârfuri prin casa ocolind lava fierbinte de pe parchet, lava care când o atingi nu te arde dar scârțâie la o frecventa deosebita. Pentru urechea unui adult nu pare a fi mare lucru, dar are capacitatea de a trezi un copil din cel mai profund somn, nu ca al meu ar dormi vreodata profund.
De ce nu vreau sa o trezesc daca trebuie sa ajungem la Gradi, ma intrebati? Ei bine pt ca azi imi doresc sa imi beau cafeaua calda, fara un om mic agatat de piciorul meu care repeta obsesiv "mama. Mamaaaa. Mama. Mamaa.mama."
Mai am un pas si ajung pe gresie( gresia muta) cand aud " mama, brate"
Super.
Mama brate. Mama o ia in brate. Mama spais. Mama o duce in spais. Hai ca iti da mama ceva sa mananci, si uite punem Daniel Tiger la tv si mama vine imediat. Vin imediat. Vin imediat. Fac pipi. Pipiiii. Fac pipi.
Deodata o voce mica dar foarte puternica, urmata de niste pasi mici dar foarte rapizi dand navala in baie : nuuuuu, mama pipiiiii. Nuuuuu.
Sia, nu mai vreau sa fac pipi. Am facut. Acum ma spal pe maini.
Disperare: mamaaaa pipi.
Nu mai vreau sa fac pipi.
Mama maini.
M am spalat deja pe maini Sia. Hai sa ne imbracam ca mergem la gradi.
Hai.
Ce cafea calda, un pipi cinstit si ma declar multumita.
3 bluzite oferite, 2 schimbate si o pereche de sosete mai tarziu: lalaupsiiii.
Stai sia ca vine mama imediat, ma spal pe dinti.
4 lalaupsi, 3  soricei, o oaie si un picior in crac (al meu) mai tarziu: Dots. Mamaaa dots.
Vrei Dots?
Hai
Poftim Dots
Nops (noul nu, pt ca nu simplu e prea mainstream) apa.
Jumate de Dots, 5 guri de apa, 3 puiuti de paine cu unt, o pereche de pantaloni si o bluza (ale mele) mai tarziu...
Nu am sosete. Eu.
Copilul e linistit dar daca ma vede urcand la etaj se va intampla unul din cele doua scenarii:
1. Va dori sa urce si ea la "locul de joaca" (incercarea noastra esuata de camera ei) si atunci nu vom mai iesi ever din casa
Sau
2. Mamaaaaaa, mamaaaaa, mamaaa
Asa ca decid sa fac singurul lucru pe care un om in situatia mea il poate face, voi folosi sosetele de ieri. Reciclare se cheama, economisesc apa...alea alea.
Sunt mandra? Nu. Aveam de ales? Iara nu.
Asa ca dupa multe bluzite, putine sosete si TOATE Lalaloopsy, am iesit din casa.
It's a great day for science, they say....mai fa unul, they say....va fi mai usor, they say...
No gracias, I say!

Facebook

Status de Facebook dătător de idei:

19 pași simpli pentru 4 ani de relație, cu bune cu rele, dar NICIODATĂ plictisitoare
1. Cunoaște Bloanca
2  Bloanca pare ușor arogant. Împrietenește-te cu Bloanca.
3. Fiți 2 ani prieteni.  Fiți alături unul de altul la bine, dar mai ales la greu.
4. Oriunde va duce viata, nu pierdeți legătură cu Bloanca.
5. Observați ca Bloanca știe sa danseze. Oare ce mai știe?
6. Mergeți în Billa și fără avertisment luați Bloanca cel ursuz în brate.
7. Pupați Bloanca  și dati drumul la fluturașii din burta.
8  Fugiți o săptămână la Paris. Nu vedeți nimic din Paris dar vedeți mult din Bloanca.
9. Vizitați inocent Transalpina.
10. Așteptați 9 luni. Va veni o surpriza.
11 Schimbați-va numele din Slovenski în Bloanca. Bloanca Milena suna bine.
12. Mutați-va în casa verde. Adoptați un câine.  Adoptați o pisica. Mai adoptați un câine.
13. Mergeti la spital. Întorceti-va cu un Bloanca mic. Numiti-l Anastasia.
14. Acum formula e completa.
15. Uitati-va pe furiș la Bloanca și vedeti ce tata bun e.
16. Acceptati ca e ca o soacra și consolati-va cu gândul ca va va ajuta sa fiti mai organizați.
17. Acceptati ca va fi moșul de la bloc și bucurati-va ca veti avea mereu motiv sa râdeți cu el. De el. De voi. De tot și toate.
18. Nu va fie rușine ca v-ați combinat de Vday, declarați-va iubirea public, adica pe Facebook și continuati cu :" La multi ani împreună!"
Editat: 19. Fiți nași și dati bucuria mai departe!

1.Cunoaște Bloanca. Bloanca pare arogant. Imprieteneste-te cu Bloanca.

Ținând cont ca am copil mic de 3 ani, sau mare de 3 ani, nu am timp sa fiu scriitoare. Cu laptop Mac, într-un colt călduros, plin de cărți, cu un vin fiert în mana, 10 kg în minus, un pulover oversize (dap, we're still doing that, și nici de UGGs nu ne lasam), cu parul prins într-un coc lejer dar cumva perfect, în timp ce în surdina se aude ceva muzica hipster.....cum nu am timp de toate astea, și nu cred ca voi avea vreodată, cred ca pot porni linistita de la premiza ca nu voi scrie un roman care sa ma pună în rand cu Eminescu, Caragiale, Creanga și Slavici (da, clar asta e singurul motiv).
Credeți ca Slavici scria Mara pe un telefon, ca mesaj, dupa care sa dea copy paste pe Facebook? NU, nici eu nu cred....
Dar pentru ca mereu ma simt mai bine după ce vorbesc...MULT...si pentru ca am început deja sa povestesc povestea noastră de iubire, m-am gândit..de ce nu ..si asa ziceam eu (nu chiar eu) ca în fiecare om zace o carte...
Deci primul capitol: Cunoaște Bloanca, Bloanca pare arogant. Împrietenește-te cu Bloanca.
Ca orice proaspăt absolvent al Facultății de Medicina care se respecta, habar nu aveam ce vreau sa fac cu viata mea. Și nu, nu e doar un clișeu.  Nu puteam sa ma decid intre Cardiologie și Chirurgie Plastica. I rest my case. Nu, nu Cardiologie și Nefrologie, sau Cardiologie și Diabet, sau Chirurgie Plastica și Chirurgie Generala, nope. Nu.  Intre Chirurgie Plastica și Cardiologie.  Pisica și tramvai. Asa ca am făcut ce orice copil respectabil ar face, am înclinat spre Chirurgie, căci părinții mei și-ar fi dorit sa fac Cardiologie.  Dar ținând cont ca cei 6 ani nu te pregătesc deloc, dar deloc, sa faci aceasta alegere, am luat problema în propriile mâini și am aranjat o întâlnire cu șeful secției de Chirurgie Plastica. Să-mi zică "cum sta treaba" si "cu ce se mănâncă" chirurgia asta. Deși aveam eu o idee (falsa ) care implica un Porsche, 10kg în minus, parul în vânt și Monaco. După o discuție foarte cordiala, Sefu' a chemat un potențial viitor coleg, atent selectionat, care se afla pe hol în momentul acela, ca sa aud din gura lui ( ușor aroganta, susținuta de nasul ușor în vant și ochii ușor albăstrii și ușor verzi) cum e pe acolo.
Long story short, a trebuit sa îl caut pe Facebook, ca sa ii trimit mesaj intrebandu-l ce îmi trebuie pentru prima zi de lucru.
Din nspe mii de motive am ales Plastica. Și timpul îmi va da dreptate ca am ales bine....oh wait...
Am ales Plastica, da, dar nu pentru Bloanca. Nu.
El susține ca l-am iubit din prima clipa de aia i-am scris mesaj. Eu susțin ca nu știam pe nimeni acolo in afara de el, de aia i-am scris mesaj. Let's agree to disagree.
Deci, asadar si prin urmare: cunoaște Bloanca: check
Bloanca pare arogant: check
Imprieteneste-te cu Bloanca: dacă a-l stalkui... scuze cauta, pe Facebook și a-i scrie mesaj, INTREBANDU-L DE LUCRU, se poate cataloga ca și imprietenit: check.